În momentul în care am intrat în AIESEC am fost pusă în situația de a alege din echipa cărui departament voi face parte. Știindu-mă o persoană căreia îi place să se joace cu arta, am ales departamentul de Comunicare, aria de Advertising.

În primele săptămâni am primit pregătiri de branding  și mai ales, de COREL (acesta fiind instrumentul de editare grafică pe care-l folosim în AIESEC Brașov pentru materialele de dimensiuni mari).

Încet, încet am început să lucram și noi, membri noi, la materiale. Îmi aduc aminte că primul meu material pe care l-am realizat în întregime a fost un afiș, mai exact – afișul recrutării din primvară.

Pasul 1: Adună idei și fă-ți o schiță!
La una dintre sedințele de recrutare, împreună cu echipa am stabilit ceea ce ne doream noi să conțină afișul respectiv (având deja o structură venită de la nivel național). Am schițat totul pe o foaie, am încadrat elemente care sunt obligatorii(logo-ul AIESEC și partenerii naționali și locali) și cele pe care ni le doream noi pe afiș. Apoi am mers cu ideea și cu o primă schiță la Vicepreședinte, atunci am avut parte și de un prim feedback.

Pasul 2: Adunarea Feedback-ului!
Pentru a ieși un material calitativ, oamenii din echipa de Advertising, în special, însă și restul departamentului contribuie cu feedback. În timp ce realizarea afișului evoluează, urcăm variante ale afișului pe forumul nostru, iar acolo lumea contribuie cu idei, sugestii. Practic, la noi în AIESEC, nu doar un om realizează un material, ci o întreagă echipă.

Pasul 3: Aprobarea!
În momentul în care afișul capătă o formă finală, afișul este trimis Team Leader-ului de Advertising, însă în momentul respectiv, eu eram acela. Dupa ce el iși dă aprobarea îl trimite Vicepreședintelui de Comunicare care la rândul său, contribuie cu feedback sau îl aprobă.

Pasul 4: Printarea!
Emoții… emoții… emoții… Îmi treceau anumite gânduri prin minte, unele pozitive, altele negative: dacă nu ies bine culorile? Dacă nu va fi aliniat la brand? Timpul trecea și parcă afișul întârzia să apară. Știu că îl luasem în mână imediat ce a ieșit din imprimantă, încă era cald. Îl studiam, nu spuneam nimic, cei care erau cu mine așteptau verdictul meu: E super!
L-am dus la Vicepreședinte pentru o ultimă aprobare. Iar apoi s-au imprimat și restul.

Pasul 5: Lipirea afișelor!
Partea cea mai plăcută este aceea de a ne mobiliza întreaga echipă de recrutare și mergem în întreg campusul universitar să lipim afișele – spun că este cea mai placută, pentru că în cazul meu așa am legat o prietenie foarte frumoasă cu echipa, trecând prin anumite peripeții.

Apoi trece o vreme în care acumulezi mai multă experiență în domeniu și te uiți zâmbind nostalgic la primul tău material și parcă nu l-ai mai realiza așa, parcă ai schimba mai multe.

Îmbrățisări artistice,

RockME este una dintre conferințele naționale AIESEC , bazată pe strategie, planificare, leadership și schimbare.

Am auzit de RockME când am intrat în AIESEC ca fiind cea mai tare, având influență asupra acțiunilor viitoare atât în organizație cât și în viața personală.

Fiind coordonator al proiectului Grow, este important să fiu alături de echipa mea, să știu că oamenii își fac treaba, iar lucrurile se întamplă conform planificării.

Odată ce am decis să vin la conferință, am avut grijă ca membri echipei mele știu ce au de făcut în lipsa mea, având ședință cu aceștia pentru a pune la punct activitățile ce au loc în perioada următoare și în același timp lăsând un om responsabil să supravegheze aceste lucuri.

Dis de dimineață ne-am urcat în tren și am pornit înspre Constanța! De aici, echipa de organizare a conferinței ne-a pus la dispoziție un autobuz care să ne aducă la hotel.

Eram atât de nerăbdătoare să particip și la o conferință națională, eu participând până în momentul de față la două conferințe locale, pentru că știu că aici se întâmplă lucurile altfel.

După plenara de deschidere în care ni s-a prezentat ceea ce urmează să se întâmple în următoarele zile, au urmat două sesiuni care au cuprins un mic rezumat la cele întâmplate în Congresul Internațional, schimbările din următoarea perioadă și despre situația la nivel național a organizației.

Urmează trei zile pline de training-uri, idei noi, distracție, alte perspective, lucru în echipă, oameni noi și o experiență de neuitat!

Franziska Teșcan
Delegat la Conferința RockME.

După cum poate unii dintre voi știți, AIESEC e structurată ierarhic.

Există membri simpli, care la intrarea lor în organizație se repartizează pe echipe de lucru pe departamente sau pe proiecte.
Există echipa de Middle Management, care e formată din Team Leaderi sau Coordonatori de Proiecte. Aceștia au fiecare în subordine minim 3 persoane, pe care le conduc în cadrul departamentelor sau proiectelor.
Și nu în ultimul rând, există echipa de Top Management, pe care noi o numim Executive Board, sau prescurtat, EB. Această echipă e formată din Vicepreședinții tuturor departamentelor din AIESEC, și este condusă de un Președinte.

Să faci parte din Executive Board nu e deloc ușor. Evoluția ta ca și Vicepreședinte crește lunar, lucru care se vede în rezultate, în oamenii pe care îi ai în subordine, în efectele pe care munca ta le are asupra mediului extern.
De când am fost ales ca și Vicepreședinte am trecut printr-un proces de învățare și dezvoltare foarte intens – am învățat în ultima jumătate de an mai mult decât în ultimii 3 ani de facultate!
A fi Vicepreședinte înseamnă a-ți lua un angajament pe un an de zile față de AIESEC, față de departamentul pe care îl reprezinți, și mai ales față de oamenii pe care îi conduci. Rolul tău trebuie să fie de lider al echipei, trebuie să te asiguri că toate lucrurile se întâmplă și că rezultatele sunt aduse de oamenii tăi și nu de tine. Rolul tău alături de oameni e să le garantezi continuitatea muncii lor, să le arăți de ce e important să facă treabă pe departament, să îi menții alături de tine pentru ca la final de mandat, cel mai competent om din echipa ta să îți poată lua locul.
A fi Vicepreședinte presupune să îți ții oamenii aproape, să comunici cu ei constant.
A fi Vicepreședinte înseamnă ședințe de departament, facilitare în conferințe, livrare de pregătiri membrilor, ședințe ale echipei de conducere, întâlniri mai mult sau mai puțin formale cu entități externe pentru a stabili parteneriate sau legături.

A fi în echipa de conducere AIESEC Brașov este un privilegiu pe care sunt onorat să îl am. Această experiență m-a ajutat să mă decid pe ce domeniu doresc să lucrez pe viitor, și nu numai atât, dar îmi oferă cunoștințele și experiența necesare să mă angajez mult mai ușor. Această funcție îmi oferă contact constant cu piața locală de firme, ONG-uri sau presă, ajutându-mă să îmi formez o rețea de legături care mă vor putea ajuta sau îndruma, pe viitor, în carieră.
A fi în echipa de conducere te face să realizezi cât de repede poate trece timpul și cât de puține lucruri avem posibilitatea să le realizăm cât suntem studenți.

Profitați de timpul pe care îl aveți pentru dezvoltarea și formarea voastră!

Cătălin Ionașcu,
Vicepreședinte al Departamentului de Comunicare

Ţi-ai dorit vreodată să pleci într-o altă ţară? Cum îţi sună atunci un stagiu internaţional de practică? Mă numesc Andreea şi vă scriu cu drag din India. Călătoria mea aici a fost posibilă prin stagiul de practică voluntară oferit de AIESEC Braşov.  Iată deci, începutul aventurii mele:

Primul zbor

Mărturisesc că, fiind prima mea călătorie peste hotare, am avut emoţii şi pe bună dreptate. Decolarea a fost tot pe atât de plină de adrenalină, pe atât de emoţionantă, dar nu îmi puteam abţine fericirea care probabil mi se citea pe faţă – Puţină grijă dacă este primul vostru zbor, poate fi copleşitor. Dezamăgirea mea a fost locul de la margine, eu dorindu-mi cumplit să imortalizez România din aer.

Mic sfat: Rezervarea unui bilet de avion este mai ieftină online, asta dacă ai un card de credit.Un  bilet spre India costă între 600 şi 900 euro. Dacă rezervi din timp pui nişte bani deoparte.

Vă doresc aşteptare… plăcută!

Zborul meu a presupus o escală de aproape 6 ore în Istanbul. Odată ajunsă acolo m-am îndreptat spre biroul de tranzit aşa cum mi-a reccomandat un copasager indian. Aşteptarea agonizantă în faţa biroului de tranzit, prânzul luat împreună cu acesta şi discuţiile care decurgeau fără probleme mi-au făcut aşteptarea mai puţin dureroasă şi mi-au câştigat un prieten.

Mic sfat: Pentru escalele internaţionale mai lungi de 5 ore pasagerii primesc „cupoane” de mâncare. Întrebaţi la biroul de tranzit!

Încă un zbor, încă un prieten

Zborul spre Mumbai s-a dovedit mai lipsit de surprize neplăcute: echipajul a fost amabil, mâncarea bună şi compania plăcută. Ironic este faptul că acest domn, tot indian, a fost „eroul” meu pe aeroportul internaţional al Mumbai, eu neputând să îmi schimb banii în rupii şi neştiind cum să ajung la aeroportul zborurilor domestice unde un prieten localnic urma să aterizeze.

Mic sfat: Presupun că vi s-a urât să vi se spună să nu aveţi încredere în străini, nu? De fapt vreau să vă încurajez să luaţi valută cu voi – euro sau dolari, nu rupii e mai complicat – pentru că veţi găsi greu puncte de exchange pentru Leu şi nu vor fi avantajoase.

Încă un mic sfat: Taxiurile prepaid de la aeroport (deşi stai la o coardă infernală ca să plăteşti pentru ele sunt de 10 ori mai ieftine decât taxiurile normale).

Aţi ajuns la destinaţie!

Daaaaaaaaa! Bangalore este supranumit „Oraşul Grădină” şi dintr-un motiv întemeiat. Oraşul pare să fi răsărit din pădure pentru că nu o să vedeţi nici măcar o alee neînverzită. Parcuri, copaci, palmieri, grădini împânzesc oraşul fără să îl sufoce.

Spre deosebire de Mumbai, unde raportul „om bogat, om sărac” este şocant şi îl vezi la tot pasul, Bangalore îţi mai scutură puţin din şoc şi îţi dă răgaz să te adaptezi. Nu este un mare punct turistic istoric vorbind, deşi are legende frumoase, dar este un oraş dezvoltat unde se pune mare accent pe ştiinţe. Există muzee ştiinţifice, Grădina Botanică LalBagh, arhitecturi impresionante şi este paradisul IT şi al facultăţilor de inginerie de tot felul.

Semnele de trafic, semafoarele, regulile nu au mare importanţă. Traficul aici se bazează pe limbajul corpului. Şoferi mai interesaţi de cum conduc vecinii lor nu veţi găsi nicăieri.  În afară de mijloace de transport, străzile găzduiesc vaci rătăcite şi câini vagabonzi.

Majoritatea oamenilor se arată prietenoşi, în special dacă eşti străin şi de aceea trebuie să fii şi precaut.

Când porneşti într-o astfel de călătorie într-o ţară precum India încerci să te pregăteşti din toate punctele de vedere. Te documentezi cu nasul in Google, întrebi în jur şi apoi încerci să îţi ştergi memoria sperând ca toate aşteptările tale să nu fie greşite, înşelate sau să îţi creeze prejudecăţi. Şi cu toate acestea te izbeşte din plin pentru că încercând să înţelegi cultura uiţi de fapt că aceasta a fost creată de oameni şi tot ei pot alege să renunţe la ea. Ceea ce tu trebuie de fapt să faci este interacţionezi cu ei, iar „gustul” culturii nu va întârzia să apară.

Nu te poţi pregăti niciodată îndeajuns pentru experienţa oferită de o călătorie într-o ţară precum India!

Promit să revin cu detalii în curând,
Andreea Făniţă

De ce merg acolo?

Motivul plecării în Kenya este o conferință internațională AIESEC numită International Congress, la care vor participa peste 700 de tineri din toată lumea. Timp de 11 zile vom discuta și decide care va fi direcția în care va merge organizatia în următorii ani, vom intra în contact cu partenerii AIESEC de la nivel mondial și vom primi pregătiri din partea acestora și a unor foști membri AIESEC (Alumni).

Ce am făcut înainte de plecare?

Înainte de plecarea într-o țară ”exotică” trebuie să faci mai multe lucruri pentru siguranța călătoriei și pentru siguranța sănătății tale:

1. Vaccinuri: Kenya reprezintă un risc destul de ridicat pentru o serie de boli, iar metoda cea mai eficientă pentru a le preveni este vaccinarea. Daca nu ești vaccinat nu poți intra în țară! Am facut vaccinurile la o clinica privată, și vă pot spune că sunt costuri destul de ridicate, dar te scapă de multe riscuri.

2. Asigurarea medicală de călătorie: foarte necesară și de asemenea obligatorie pentru intrarea în țară.

3. Pașaportul: fiind o tara în afara UE este nevoie de pasaport valabil pe cel puțin 6 luni. Eu mi-am facut unul simplu temporar valabil pe un an. Se face foarte repede și nu necesită multe documente (doar 2 chitanțe, buletinul și  pașaportul vechi daca este cazul).

4. Pregatirea bagajului: călătorind cu avionul nu iti poti lua un bagaj foarte consistent, trebuie să ai la tine strictul necesar. Întrebarea mea a fost totuși ce inseamna acest ”strict necesar” pentru Kenya?  Am aflat că este foarte important să ai haine subtiri și aerisite, care sa acopere tot corpul impotriva razelor solare foarte puternice, să ai și haine de ploaie la fel de subțiri, ochelari de soare, pălărie (există un model tipic african foarte util, facut din paie). Mai ai nevoie de spray impotriva țânțarilor (de preferat să îl cumperi de acolo pentru că cele de la noi pot fi slabe împotriva țânțarilor din Kenya), medicamente împotriva malariei (care în Brașov nu se prea găsesc), detergent de spalat manual (la un bagaj mic și 14 zile plecat cu siguranță o să am nevoie de a spăla ceva haine).

În principiu cam asta e cu pregatirea pentru Kenya, am aflat multe lucruri citind diferite forumuri și bloguri de călătorie, am auzit doar lucruri bune despre această țară și abia aștept să văd cum e acolo, mă aștept la ceva foarte diferit față de Europa, iar asta mă intrigă.

Pot spune că abia aștept să ajung acolo!

Voi reveni cu un post direct din Kenya pentru a împărtăși senzațiile de la fața locului!

Ovidiu Bălcăcian
Președinte AIESEC Brașov

Am ales Bulgaria deoarece mi-am dorit să merg într-o țară apropiată de România, care să fie asemănătoare cu țara mea.  Apoi am găsit oportunitatea de a lucra într-un orfelinat.  Sunt mulțumită că am ales această ofertă, deoarece acum experiența mea este mai bogată.  Nu lucrez doar cu copii și adolescenți din orfelinat, ci și cu copii cu dizabilități fizice.  Activitatea mea de bază este de a crea activități pentru tineri dintr-un Crisis Centre, o organizație mai mică, aflată sub conducerea orfelinatului.

Copiii cu care lucrez au trecut prin multe, și au povești pe cât de interesante pe atât de dramatice. E o adevărată provocare să lucrez cu ei, deoarece eu nu vorbesc bulgară și doar o persoană vorbește engleză, dar am trecut peste diferentele lingvistice și ne-am atașat unii de alții.  Sunt aici de doar două săptămâni și continui să descopăr în fiecare zi lucruri noi atât despre ei, cât și despre oraș.

Orașul Plovdiv este chiar în centrul țării, și reprezintă amestecul dintre tradiție și noutate. Majoritatea caselor au rezistat foarte bine timpurilor grele, arătând tuturor locuitorilor că tradiția nu poate fi uitată.  Deoarece în acest oraș s-a făcut negoț puternic, locuitorii au fost mai înstăriți decât în alte zone ale țării și casele lor au fost vopsite în culori vii.  Peste tot în orașul vechi se găsesc magazine cu suveniruri și produse tradiționale bulgărești.

În ceea ce privește vremea, este mult mai cald decât în Brașov.  Aici sunt lejer 35 de grade în fiecare zi, și seara este la fel de cald.  Totuși cand plouă se face foarte frig, și pentru că dealurile din oraș nu sunt foarte înalte, bate vântul foarte puternic și ploaia se transformă ușor în furtună.  De regulă, când plouă sunt foarte puțini oameni pe străzi; orașul parcă amorțește, și se trezește brusc atunci când se îndreaptă vremea.

Sunt în Bulgaria de doar două săptămâni, dar deja simt că fac parte din viața celor de aici, și am ajuns să mă simt ca într-o a doua casă.  Rămân aici încă patru săptămâni în care sper să pot face mult mai multe lucruri și să întâlnesc și alți tineri din alte țări.  Până acum am prieteni din Bulgaria, Olanda, Serbia, Rusia, Republica Cehă, Ucraina, Polonia și Japonia.  Acesta este un alt beneficiu oferit de program; posibilitatea de a cunoaște alți oameni, din alte colțuri ale lumii, dar cu care pot împărtăși experiențe și pot avea multe puncte comune.  Sper ca și colegii mei să aibă o vară la fel de frumoasă și interesantă ca a mea.  Dovijdăne!

Bună, sunt Diana, am 20 de ani, sunt studentă la psihologie şi desigur membru AIESEC. Vara asta am decis să particip la programul de EXCHANGE oferit de organizaţia al cărei membru sunt. Internshipul ales a fost unul de voluntariat cu durata de 6 săptămâni, locaţia Izmir, Turcia.

Proiectul la care iau parte se numeşte „Colours of Society” şi implică muncă în centre de ajutor  pentru persoane cu dizabilităţi fizice şi mintale. Îmi place foarte mult, este o muncă care te provoacă să te autodepăşeşti şi rezultatele sunt mai mult decât satisfăcătoare. Până acum am lucrat cu copii cu dificultăţi de vorbire, ADHD şi surdo-muţi. Încerc să învăţ şi eu o dată cu ei, în special limba turcă, dar cel mai mult admir calmul şi răbdarea de care aceşti copii dau dovadă. Sunt diferiţi faţă de alţi copii şi apreciază mult mai mult toate eforturile pe care profesorii le depun. Majoritatea lecţiilor aici sunt individuale, ceea ce mi se pare un lucru bun. Profesorii de ai ci sunt oameni extraordinari, cărora le place foarte mult munca în care sunt implicaţi şi totodată sunt foarte drăguţi cu noi, studenţii internaţionali. Încearcă să ne înveţe cât mai multe despre obiceiurile lor şi ce apreciez cel mai mult este că ne includ în colectivul lor.

Oraşul este magnific. Este aşezat pe coasta de Vest a Turciei, aproape de populara destinaţie de
vacanţă Kuşadasi. Oraş port, imens, cu aproximativ 4 milio ane de locuitori. E foarte uşor să te pierzi pe aici. De folos sunt modalităţile de transport în comun care sunt variate: metrou, autobuz, minibus şi feribot. Sunt multe obiective de vizitat, atât în oraş, cât şi în afara sa. La o oră distanţă se află celebrul oraş antic Efes.

Din  păcate  am  avut  probleme  cu  cazarea. Momentan sunt la a 3-a gazdă şi sper să fie ultima. Motivele schimbării gazdelor sunt de natură sensibilă, astfel că nu le voi preciza.

Dacă eşti gurmand, Turcia este locul perfect pentru tine. Bucătăria turcească este excelentă şi te sfătuiesc să încerci cât mai multe feluri posibile. Patiseria lor e punctul meu slab şi tare mie că mă voi  întoarce cu câteva kilograme în plus.  Dar se compensează cu activitatea solicitantă.

Vremea este foarte plăcută, dar s-ar putea să fie prea caldă pentru unii. Constant sunt în jur de 30 de grade Celsius, dar aerul nu este umed şi adie briza. Ploaie nu cred că voi apuca să văd. Oricum nu  este niciun nor pe cer.

Mai am încă 3 săptămâni de petrecut aici şi sper să fie la fel de bine. Nu am avut  probleme cu  acomodarea şi sinceră să fiu nu am avut niciun şoc cultural. Poate sunt doar dezamăgită că foarte puţini vorbesc limba engleză aici. Oamenii sunt foarte prietenoşi, dar ca fată trebuie să ai grijă mai mult la comportament şi ţinută, în special în preajma bărbaţilor.

O astfel de experienţă este o lecţie de viaţă. Îţi extinzi orizonturile şi înveţi să te descurci cu orice situaţie care apare. Totodată te face mai sensibil la nevoile celorlalţi şi mai tolerant. Este luna Ramadanului, luna postului pentru musulmani şi poate nu ar strica să preluăm câteva dintre calităţile lor. Oameni mai înţelegători şi mai toleranţi ca ei, nu am mai întâlnit. Plus atenţia sporită pe care o au faţă de semenii lor.

Diana Dandu
Izmir, Turcia
12 August 2011

Mie personal, oamenii de aici îmi oferă o energie absolut necesară, munca în planificare poate fi extenuantă dar e extraordinar de plăcut să vezi oameni care se simt foarte bine aici şi care la sfârşitul zilei îţi mulţumesc pentru încă o zi extraordinară.

,,În AIESEC vorbim de provocări. Această conferinţă nu face excepţii în această privinţă, dar am dat dovadă de maturitate şi le-am depăşit. Însă nu acesta nu este cel mai plăcut lucru, ci faptul că se simte ideea de echipă în adevăratul sens al cuvântului. E important să ne simţim bine alături de cei cu care lucrăm zi de zi, iar această conferinţă pare cadrul potrivit.”

Bianca Presada

,, Experienţa oferită de AIESEC este foarte solicitantă din multe puncte de vedere şi cu cât este mai intensă, cu atât este mai folositoare şi oferă mai multe lucruri în schimb. În această conferinţă petrecem foarte mult timp planificând proiecte, pe care ulterior le punem în practică, munca noastră nefiind în zadar. Este fascinant cât de repede se pot vedea rezultatele muncii noastre atunci când ne implicăm în ceea ce facem. În plus, echipa de organizare se descură extraordinar, având grijă ca toţi să ne simţim confortabil şi să avem o experienţă grozavă.”

Alexandra Teslaru

,,Conferinţa aceasta te provoacă foarte mult, este foarte obositoare dar în acelaşi timp, este constructivă şi faptul că tu ai contribuit la viitorul organizaţiei îţi oferă o satisfacţie. Atmosfera este foarte plăcută, echipa de organizare se descurcă excelent în ceea ce priveşte acomodarea noastră. Sunt nerăbdătoare în ceea ce priveşte seara aceasta, Gala de premiere fiind unul dintre cele mai aşteptate momente din întreaga conferinţă.”

Andreea Sava

,, În ultima perioada toată atenţia a fost îndreptată pe aceasta conferinţă. Echipa de organizare a promovat intens conferinţa, având grijă în acelaşi timp de toate detaliile care urmau să ne facă nouă o şedere cât mai plăcută.
La mulţi ani, AIESEC Braşov!
Mă bucur că sunt alături de AIESEC Braşov în momentele acestea şi că pot contribui la activitatea următoare a organizaţiei.”

Teşcan Franziska

Timpul trece extraordinar de repede aici, dar mai ales în momente ca acestea, în care eşti cu oamenii alături de care te simţi bine iar rezultatele nu întârzie să apară.

Lavinia Sfetcu

Ar fi a doua conferinţă pentru mine.

Primul lucru care va face această conferinţă de neuitat este faptul că fac parte din echipa de organizare, ocupându-mă de partea de Comunicare şi logistică, iar cel de al doilea este faptul că e o conferinţă locală, în care vom fi doar noi, cei din AIESEC Braşov, astfel având oportunitatea de a ne cunoaşte şi lega mai bine ca şi echipă. Ce face conferinţa unică este Gala din ultima seară, unde sunt premiaţi cei mai buni oameni din local pentru întreaga activitate pe care au desfăşurat-o.

Un ultim lucru care mă face să ştiu că va fi una dintre cele mai tari conferinţe la care am fost este faptul că voi participa activ la planificarea proiectelor pe următoarele 18 luni ale localului.

Să vă spun câteva lucruri despre cum mă pregătesc eu şi echipa de organizare de conferinţă.

În primul rând, acum ne aflăm în acele momente de foc, în care printăm materialele de promovare, facem ultimele anunţuri, pregătim ultimele detalii, mai facem rost de sponsorizări şi aşa mai departe.

Practic, suntem prinşi în treabă dacă intri în camera Nicoletei ai să vezi acolo întreaga echipă lucrând la ceva legat de conferinţă.

Sunt puţin temătoare pentru că ştiu că echipa de organizare este cel mai important lucru pentru delegaţi în zilele de conferinţă şi vreau ca totul să fie perfect însă teama mă face mai puternică şi încrezătoare atât în echipă cât şi în mine.

Abia aştept să fiu acolo, alături de familia AIESEC Braşov sărbătorind majoratul localului nostru.

PS: O să revin cu păreri şi poze de la conferinţă!

Sfetcu Lavinia

Liceenii vor avea ocazia să ia parte la o experienţă diversă având acces la noi oportunităţi de educaţie şi dezvoltare personală şi profesională.

“De ce GROW? Pentru că mi-am dorit un astfel de proiect pe toată durata liceului, dar nu am avut ocazia să particip.

Prin GROW am posibilitatea de a cunoaşte tineri liceeni entuziaşti, dar şi tineri internaţionali doritori să contribuie la dezvoltarea acestora.

În calitate de coordonator de proiect mi s-a oferit oportunitatea de a mă dezvolta atât pe mine şi echipa mea, cât şi de a îi dezvolta pe ceilalţi tineri implicaţi. O consider o experienţă din care fiecare din noi are câte ceva de învăţat, în care ne putem distra şi profita de momentele frumoase ale adolescenţei.

Pentru mine, GROW reprezintă prima alegere pe care am făcut-o pentru a aduce o schimbare printre tinerii din jurul meu. De aceea îi încurajez pe cei care îşi doresc să facă acelaşi lucru, să înceapă cu ei, să ia parte la aventura GROW alături de noi pentru a-şi dezvolta abilităţile şi cunoştinţele care, cu siguranţă, le vor fi de folos pe viitor!”

Step by step to GROW,

Bianca  Presada

Coordonator GROW 1.1 & 1.2 Braşov