Diana Elena Gaftoneanu
1 iulie 2010 – 8 august 2010 – Budapesta, Ungaria
Stagiu de practică orientat spre dezvoltare – profesoară de engleză în tabăra de vară People Team pentru 4 săptămâni urmat de 2 săptămâni de un schimb de experienţă în localul AIESEC Budapesta.
De când m-am întors, toată lumea mă întreabă „Ei, şi cum a fost?”. De obicei am 2 răspunsuri: „citește-mi blogul” sau „n-am cuvinte să descriu”. Aşa şi este! E foarte greu să rezumi în câteva fraze o experienţă de aproape 6 săptămâni atât de plină de evenimente şi întâmplări. Doar enumeratul lor ar umple pagini întregi. Ţin minte cum mă rugam să nu mai treacă timpul, căci totul părea atât de ireal, de perfect.
Exchange înseamnă interculturalism?
Am lucrat timp de o lună cu alţi profesori din America, Anglia, Canada, Hong Kong, Korea, Cehia, Malta, Egipt, Austria şi desigur Ungaria. Am predat unor copii din Austria, Ungaria, Egipt şi Serbia şi m-am distrat alături de Melting Pot, adică elevi şi profesori din România, Grecia, Spania, Bulgaria şi Ungaria. În cadrul unei seri interculturale, a trebuit să prezentăm cultura AIESEC. Astfel am ajuns să dansăm în faţa a peste 300 de persoane, dansuri specifice culturii organizaţionale AIESEC. Am participat şi la prezentarea românilor, fluturând steagul României, dansând hore şi chiuind cât de tare puteam! Ăsta da interculturalism! Mulţumesc AIESEC, mulţumesc People Team!
În doar 4 săptămâni în People Team Camp am adunat atât de multe amintiri frumoase cât să-mi ajungă o viaţă întreagă! Dimineţile erau alocate predatului. După traininguri intense despre noile metode de predare a limbii engleze folosind zeci de activităţi diverse şi chiar şi laptopuri, lucrul cu copiii a fost cel mai natural şi distractiv lucru. Acum ţin legătura cu toţi pe Facebook, am o colecţie impresionantă de bileţele cu amintiri de la ei si chiar un tricou personalizat cu „Diana’s English class”, primit cadou de la ei.
La prânz era timp liber, adică ştrand (cel puţin de 2 ori pe săptămână), bătăi cu baloane cu apă si cam toate sporturile la care vă puteţi gândi, inclusiv hochei sau box.
Programul de seară era tematic, pe echipe, cu strigăte, dansuri si multe costume. În fiecare luni era welcome party pentru copii, iar în fiecare vineri bye bye party. Uneori erau seri speciale când programul se schimba pentru evenimente precum concerte cu vedete locale, spectacole de foc, teste de curaj prin case părăsite sau finala FIFA.
La 10.30-11, copiii se duceau la culcare, iar profesorii începeau să petreacă. Când spun profesori, mă refer de fapt la tineri intre 18 si 25 de ani. Urmau party-uri cu muzică, tort, băuturi şi multe altele. Ne urcam pe acoperişul blocurilor părăsite din zonă sau stăteam de poveşti pe trambuline, admirând stelele. Uneori dădeam peste un foc de tabără şi peste 10 chitări. În fiecare zi era ceva unic, nou şi interesant!
Următoarele 2 săptămâni le-am petrecut în Budapesta, vizitând tot ce se putea şi desigur petrecând în cele mai tari cluburi din Budapesta. Unele pe 5 etaje, cu peste 15 ringuri de dans separate, altele direct pe Dunăre, cu piscină şi jacuzzi.
Şi totuşi, „Cum îs ungurii?”
Cred că pe departe cea mai bună parte a acestei experienţă au fost oamenii. Internaţionalii din AIESEC sunt geniali! Toată lumea de acasă însă m-a întrebat altceva: „Cum îs ungurii???” Deşi n-am interacţionat decât cu copii si tinerii maghiari, sunt pe departe cei mai tari oameni pe care i-am cunoscut! Sunt prietenoşi, ospitalieri, foarte deschişi şi te „adoptă” imediat, indiferent de unde eşti.
Aici, profesorii sunt acceptaţi doar pe bază de invitaţie, unii fiind reinvitaţi până la 5 ori. Spre încântarea mea, mentorul profesorilor de Engleză, analizându-mi munca în cadrul taberei, mi-a oferit oportunitatea să revin anul viitor, de această dată ca salariat, nu voluntar. Mă mistuie un dor imens când mă gândesc la noii mei prieteni sau de fiecare dată când aud o melodie difuzată des în tabără. Dar ştiu că anul viitor voi fi din nou alături de ei şi visul va continua.
Ca o părere finală, a fost tot ce m-am aşteptat să fie, poate chiar mai mult: interculturalism, profesionalism, condiţii de hotel şi mai ales amintiri frumoase şi zeci de prieteni noi.
Related posts: