Se spune ca nimic nu trebuie sa ramana neincercat, caci nimic nu vine de la sine, totul se realizeaza prin incercare.
Poate asta este inca unul din motivele pentru care, mergand pe holurile facultatii si vazand ca “AIESEC RECRUTEAZA” am ales sa incerc.
La inceput, asa cum m-a obisnuit sistemul, asteptam debusolata si totodata incarcata de noi sentimente si dorinte, dar apoi am invatat sa imi setez prioritati si obiective, am invatat ca eu trebuie sa fiu schimbarea pe care vreau sa o vad in ceilalti.
Experienta AIESEC este una ascendenta, iti doresti din ce in ce mai mult, vrei sa iti demonstrezi ca poti sa contribui cu mai mult la dezoltarea ta si a localului si asa, dintr-un simplu membru am ajuns sa am o pozitie de responsabil si acum una de team leader.
Emotiile sunt mari la fiecare interviu pentru ca orice ai face in AIESEC, cu siguranta e ceva mai maret ca ultima data.
Prima oara ma intrebam daca voi putea eu sa contribui cu ceea ce se cere unui “responsabil”, teama exista (si era mare) cu toate ca totul tinea de propriile mele forte.
Dupa cateva luni, am ajuns sa ma intreb daca pot sa fiu eu cea care sa coordoneze o echipa (si asta pentru ca o frica nu poate fi invinsa decat de o frica si mai mare ca eaJ).
E un sentiment nou si ciudat cand mergi la o sedinta si toti se uita la tine, asteapta sa le spui ceva.. e un sentiment ciudat cand simti ca tu trebuie sa faci lucrurile sa mearga asa incat fiecare sa invete si sa se dezvolte prin activitatile facute. Sunt niste trairi pe care vi le doresc.
Cand esti TL ajungi sa realizezi cat de diferiti sunt oamenii si ce inseamna sa ii coordonezi, iar din dorinta de a ajunge in locul propus, uiti de propria ta dezvoltare, dar ai nevoie doar de o privire inapoi pentru a vedea cat de mult te ai schimbat.
Recomand tuturor sa incece si sa profite de orice oportunitate pe care AIESEC o ofera si nu uitati ca nimic nu sta in calea dorintei si a unui om hotarat.
Medeea PETROVAN, membru AIESEC Brasov
No related posts.