A venit si acel octombrie pe care îl așteptam de atât timp! Tocmai m-am întors de la deschiderea noului an universitar și va pot spune cu sinceritate că, momentam sunt entuziasmată. Abia aștept să văd ce curs va fi primul din viața mea!

Deși deschiderea în sine a fost destul de plictisitoare, unii dintre profesori chiar m-au impresionat. Am apreciat nonșalanța cu care ne-au vorbit si mai ales faptul că s-au amestecat printre noi. Unul dintre profesori chiar ne-a spus că ar fi preferat să fim in altă sală, astfel încât să nu stea pe un podium, ci să fie în mijlocul nostru deoarece la noi la facultate nu există limite riguroase între studenți și profesori. Ca să păstrez aceeași notă de sinceritate,mărturisesc că sper să nu fi fost doar un discurs menit să ne încânte efemer.

Colectivul de profesori este relativ tânar,deci sper că nu voi da de acei profesori tipici. Lăsând profesorii la o parte, am văzut o mulțime de fețe noi dar și de fețe cunoscute. Sper să îmi fac ceva prieteni noi în curând și să ne formam un grup unit pus pe distracție!

Prima zi a trecut cu bine,sper că la fel vor trece si multele zile ce urmează. Viața de student pare promițătoare,cu oportunități noi de care vreau să profit din plin și cu ocazia de a vedea cât de bine mi-am ales specializarea.

Cam asta ar fi prima impresia, o să revin cândva să vă povestesc mai multe. Până atunci, să îmi țineți pumnii strânși!

Mihaela H.

Sunt de părere că reţii ceva mai repede atunci când faci ceva din plăcere şi eşti implicat direct, dar totodată trebuie să fii înconjurat de persoane care au aceleaşi interese ca şi tine.

De aceea, Grow, îşi desfăşoară toate activităţle într-un mediu tineresc care promovează interculturalitatea, voluntariatul şi diversitatea.

Ceea ce îmi place la Grow în mod special sunt temele variate pentru care optează şi care îi va ajuta pe participanţi să îşi dezvolte aptitudini utile indiferent de calea aleasă după finalizarea studiilor. O atitudine care-i va sprijini în atingerea obiectivelor personale şi îşi vor consolida încrederea în sine prin provocări practice.

Dacă aş fi acum clasa a – X – a  cu siguranţă m-aş fi înscris să particip la Grow pentru că aş fi trăit o experienţă unică care m-ar fi ajutat din timp să mă descoper ca persoană dar şi din punct de vedere profesional. 

Maria Nicolaescu

În momentul în care am intrat în AIESEC am fost pusă în situația de a alege din echipa cărui departament voi face parte. Știindu-mă o persoană căreia îi place să se joace cu arta, am ales departamentul de Comunicare, aria de Advertising.

În primele săptămâni am primit pregătiri de branding  și mai ales, de COREL (acesta fiind instrumentul de editare grafică pe care-l folosim în AIESEC Brașov pentru materialele de dimensiuni mari).

Încet, încet am început să lucram și noi, membri noi, la materiale. Îmi aduc aminte că primul meu material pe care l-am realizat în întregime a fost un afiș, mai exact – afișul recrutării din primvară.

Pasul 1: Adună idei și fă-ți o schiță!
La una dintre sedințele de recrutare, împreună cu echipa am stabilit ceea ce ne doream noi să conțină afișul respectiv (având deja o structură venită de la nivel național). Am schițat totul pe o foaie, am încadrat elemente care sunt obligatorii(logo-ul AIESEC și partenerii naționali și locali) și cele pe care ni le doream noi pe afiș. Apoi am mers cu ideea și cu o primă schiță la Vicepreședinte, atunci am avut parte și de un prim feedback.

Pasul 2: Adunarea Feedback-ului!
Pentru a ieși un material calitativ, oamenii din echipa de Advertising, în special, însă și restul departamentului contribuie cu feedback. În timp ce realizarea afișului evoluează, urcăm variante ale afișului pe forumul nostru, iar acolo lumea contribuie cu idei, sugestii. Practic, la noi în AIESEC, nu doar un om realizează un material, ci o întreagă echipă.

Pasul 3: Aprobarea!
În momentul în care afișul capătă o formă finală, afișul este trimis Team Leader-ului de Advertising, însă în momentul respectiv, eu eram acela. Dupa ce el iși dă aprobarea îl trimite Vicepreședintelui de Comunicare care la rândul său, contribuie cu feedback sau îl aprobă.

Pasul 4: Printarea!
Emoții… emoții… emoții… Îmi treceau anumite gânduri prin minte, unele pozitive, altele negative: dacă nu ies bine culorile? Dacă nu va fi aliniat la brand? Timpul trecea și parcă afișul întârzia să apară. Știu că îl luasem în mână imediat ce a ieșit din imprimantă, încă era cald. Îl studiam, nu spuneam nimic, cei care erau cu mine așteptau verdictul meu: E super!
L-am dus la Vicepreședinte pentru o ultimă aprobare. Iar apoi s-au imprimat și restul.

Pasul 5: Lipirea afișelor!
Partea cea mai plăcută este aceea de a ne mobiliza întreaga echipă de recrutare și mergem în întreg campusul universitar să lipim afișele – spun că este cea mai placută, pentru că în cazul meu așa am legat o prietenie foarte frumoasă cu echipa, trecând prin anumite peripeții.

Apoi trece o vreme în care acumulezi mai multă experiență în domeniu și te uiți zâmbind nostalgic la primul tău material și parcă nu l-ai mai realiza așa, parcă ai schimba mai multe.

Îmbrățisări artistice,

RockME este una dintre conferințele naționale AIESEC , bazată pe strategie, planificare, leadership și schimbare.

Am auzit de RockME când am intrat în AIESEC ca fiind cea mai tare, având influență asupra acțiunilor viitoare atât în organizație cât și în viața personală.

Fiind coordonator al proiectului Grow, este important să fiu alături de echipa mea, să știu că oamenii își fac treaba, iar lucrurile se întamplă conform planificării.

Odată ce am decis să vin la conferință, am avut grijă ca membri echipei mele știu ce au de făcut în lipsa mea, având ședință cu aceștia pentru a pune la punct activitățile ce au loc în perioada următoare și în același timp lăsând un om responsabil să supravegheze aceste lucuri.

Dis de dimineață ne-am urcat în tren și am pornit înspre Constanța! De aici, echipa de organizare a conferinței ne-a pus la dispoziție un autobuz care să ne aducă la hotel.

Eram atât de nerăbdătoare să particip și la o conferință națională, eu participând până în momentul de față la două conferințe locale, pentru că știu că aici se întâmplă lucurile altfel.

După plenara de deschidere în care ni s-a prezentat ceea ce urmează să se întâmple în următoarele zile, au urmat două sesiuni care au cuprins un mic rezumat la cele întâmplate în Congresul Internațional, schimbările din următoarea perioadă și despre situația la nivel național a organizației.

Urmează trei zile pline de training-uri, idei noi, distracție, alte perspective, lucru în echipă, oameni noi și o experiență de neuitat!

Franziska Teșcan
Delegat la Conferința RockME.

După cum poate unii dintre voi știți, AIESEC e structurată ierarhic.

Există membri simpli, care la intrarea lor în organizație se repartizează pe echipe de lucru pe departamente sau pe proiecte.
Există echipa de Middle Management, care e formată din Team Leaderi sau Coordonatori de Proiecte. Aceștia au fiecare în subordine minim 3 persoane, pe care le conduc în cadrul departamentelor sau proiectelor.
Și nu în ultimul rând, există echipa de Top Management, pe care noi o numim Executive Board, sau prescurtat, EB. Această echipă e formată din Vicepreședinții tuturor departamentelor din AIESEC, și este condusă de un Președinte.

Să faci parte din Executive Board nu e deloc ușor. Evoluția ta ca și Vicepreședinte crește lunar, lucru care se vede în rezultate, în oamenii pe care îi ai în subordine, în efectele pe care munca ta le are asupra mediului extern.
De când am fost ales ca și Vicepreședinte am trecut printr-un proces de învățare și dezvoltare foarte intens – am învățat în ultima jumătate de an mai mult decât în ultimii 3 ani de facultate!
A fi Vicepreședinte înseamnă a-ți lua un angajament pe un an de zile față de AIESEC, față de departamentul pe care îl reprezinți, și mai ales față de oamenii pe care îi conduci. Rolul tău trebuie să fie de lider al echipei, trebuie să te asiguri că toate lucrurile se întâmplă și că rezultatele sunt aduse de oamenii tăi și nu de tine. Rolul tău alături de oameni e să le garantezi continuitatea muncii lor, să le arăți de ce e important să facă treabă pe departament, să îi menții alături de tine pentru ca la final de mandat, cel mai competent om din echipa ta să îți poată lua locul.
A fi Vicepreședinte presupune să îți ții oamenii aproape, să comunici cu ei constant.
A fi Vicepreședinte înseamnă ședințe de departament, facilitare în conferințe, livrare de pregătiri membrilor, ședințe ale echipei de conducere, întâlniri mai mult sau mai puțin formale cu entități externe pentru a stabili parteneriate sau legături.

A fi în echipa de conducere AIESEC Brașov este un privilegiu pe care sunt onorat să îl am. Această experiență m-a ajutat să mă decid pe ce domeniu doresc să lucrez pe viitor, și nu numai atât, dar îmi oferă cunoștințele și experiența necesare să mă angajez mult mai ușor. Această funcție îmi oferă contact constant cu piața locală de firme, ONG-uri sau presă, ajutându-mă să îmi formez o rețea de legături care mă vor putea ajuta sau îndruma, pe viitor, în carieră.
A fi în echipa de conducere te face să realizezi cât de repede poate trece timpul și cât de puține lucruri avem posibilitatea să le realizăm cât suntem studenți.

Profitați de timpul pe care îl aveți pentru dezvoltarea și formarea voastră!

Cătălin Ionașcu,
Vicepreședinte al Departamentului de Comunicare

Brazilia

Peisajul geografic al Braziliei este dominat de două mari elemente topografice: Amazonul și marele platou central.

RIO DE JANEIRO vegheat de faimoasa statuie a lui Iisus este situat de jur împrejurul apelor cristaline ale Golfului Guanabara. De curând a fost numit Cidade Maravilhosa, datorită faptului că este cel mai uluitor oraș de pe întreg mapamodul. De la plajele albe ușor umbrite de palmieri la renumitul Carnaval.

SAO PAULO este motorul economic și tehnologic al Braziliei. Aici oamenii sunt prinși în treburi cotidiene însă învelite în ritmuri de salsa, gata să se detașeze la o ceașcă de cafea.

Nu uita să vizitezi cascada Iguassu.

Incredibila India te va surprinde dacă ai spiritul aventurii în sânge. Te va surprinde încă de la început datorită diversității etnice, reflectată chiar pe bancnotele de rupii, tipărite în 15 limbi oficiale.

Peisajele se includ in acelasi tipar al diversitatii: Himalaya cea acoperită de zăpezi veșnice, pădurile Kashmirului, câmpiile fertile ale Punjabului, vastul platou de granit Deccan.

Capitala Indiei, Delhi, e demnă de vizitat. O să fii surprins de modernismul din New Delhi, clădiri înalte de birouri, hoteluri de lux, parcuri și bulevarde. În schimb, Old Delhi parcă te duce într-o altă paralelă, musulamanii și hindușii și-au păstrate întreaga lor cultură în forturile și moscheile din secolul al XVII-lea.

Agra îți va tăia respirația cu Taj Mahal, îți vor rămâne întipărite în minte cromatica și simetria orientală a acestui loc.

Polonia te întâmpină cu diversitate și complexitate: orașele vechi, parcă intacte păstrând cultura tradițională și în același timp orașe vechi care reflectă istoria țării, amintirile trecutlui – castele medievale, lagăre de concetrare nazistă .

Varșovia prezintă numeroase monumente, marturii ale erei comusite însă și zgârie-nori  construiți în ultimii ani. Orașul vechi emană starea din cel de Al Doilea Război Mondial, acesta fiind distrus însă reconstruit în întregime imediat după acesta. Castelul Regal, este fosta reședință a monarhilor polonezi, a fost distrus de bombardamentele germane din timpul invaziei Poloniei.

Acolo unde Europa întâlnește Asia: Rusia. Este țara cu cea mai mare suprafață din lume. Cultura și obiceiurile sunt foarte bine conservate în centrul vechi istoric din Sankt Petersburg, Kremlin, Lacul Baikal sau Piatra Roșie din Moscova.

Moscova este cel mai important centru economic, politic și cultural al țării. Capitala Rusiei se mândrește cu instituțiile de învățământ pe care le posedă, foarte multe muzee, galerii de artă, istoria păstrată în monumente, parcuri și biserici. Atmosfera regală te va întâmpina încă din Piața Roșie și te va trimite în timp iar Moșia Kuskovo îți va transmite starea nobililor moscoviți, care organizau aici recepții și festivități.

Darul Nilului, Egipt găzduiește taina unei civilizații străvechi și fascinante. Marea Mediteraneană și Marea Roșie îi spală țărmurile misterioase.

Continuă să uimească încă din vechime. Te cucerește prin antichitățile arhitectonice, prin modul în care modernul cotidian conviețuiește cu istoria bine conservată. Epoca de glorie din Antichitate și-a lăsat amprenta prin vestigioasele piramide din Gizeh, Sfinxul, orașul Luxor sau mormintele din Valea Regilor. Modernismul este întâlnit la malul mării în Hurghada sau Sharm El Sheikh.

Cairo va rămâne o bijuterie arhitecturală!

Acestea sunt doar 5 țări care le poți vizita prin intermediul programului de stagii internaționale de practică oferite de AIESEC. Pentru a afla mai multe detalii despre cum poți aplica sau pentru a ți se răspunde la întrebări click aici.

Îmbrățisări tomnatice,
Lavinia Sfetcu

Ziua de luni este cea mai grea deoarece este începutul unei noi săptămâni, iar după un weekend plin de distracţie alături de prieteni şi relaxare trebuie sa te reîntorci pe băncile facultăţii.

Din păcate momentele frumoase durează prea puţin dar cu toate acestea trebuie să revii cu picioarele pe pământ şi să te concentrezi pentru perioada urmăoare. De aceea m-am gândit la câteva sfaturi care ar putea să-ţi fie de folos pentru că modul în care îţi începi săptămâna te poate influenţa pe tot parcursul ei.

Zâmbeşte, mâine poate fi mai rău!
Trezeşte-te cu zâmbetul pe buze şi fii optimist chiar dacă afară este o vreme mohorâtă. Bucură-te de o nouă zi deoarece clipa următoare nu ştii ce-ţi poate oferi.

Ascultă melodia preferată!
Piesa favorită îţi poate oferi doza de energie de care ai nevoie şi dorinţa de a continua ziua într-o manieră cât mai eficientă pentru obiectivele pe care ţi le-ai propus să le îndeplineşti în următorul interval de timp.

Serveşte un mic-dejun copios!
Un mic-dejun sănătos si îndestulat te poate ajuta să nu te simţi fără vlagă la sfârşitul zilei. Corpul tău are nevoie de energie şi de unde poate avea el parte dacă nu ai un mod viaţă cât mai simplu şi ordonat care să respecte principalele mese ale zilei.

Automotivează-te!
Orice om dă un randament mai bun atunci când este motivat, iar toți suntem motivaţi de dorinţă. Îţi poţi promite un lucru pe care să-l faci seara şi care te va satisface iar în modul acesta poţi avea mai mult spor în ceea ce faci pentru a te autorecompensa.

Nu te certa cu “noaptea-n cap”!
Micile conflicte începute  dis-de-dimineaţă îţi pot lăsa un gust amar de-a lungul întregii zile. Încearcă să eviţi certurile matinale deoarece au cea mai mare şansă de a-ţi scădea entuziasmul atunci când faci ceva pe parcursul zilei respective.

Maria Nicolaescu

Întâi octombrie bate la ușă… și nu știu cum să-i răspund. Să-l primesc cu zambetul pe buze sau să îl privesc temător?

Imaginea mea despre ceea ce va urma este atât buna cât și rea. Mă îngrozesc cursurile ce îmi par prea lungi cu pauze prea scurte… și profii aceia ce au ca scop în viață terorizarea noastră sau colegii pe care îi voi știi doar după nume sau din vedere. S-a cam terminat cu prieteniile ca-n liceu, nu? Sunt curioasă dacă acele cursuri care îmi atrag acum atenția se vor dovedi a fi fascinante sau îmi vor oferi alte motive de plictiseală. Știu, poate ziceți că sunt cam pesimistă. Sincer,mă aștept să fie destul de ciudat.

Nu știu cum mă voi adapta la noul sistem, la noile cerințe și la statutul de student. Ca să nu mai zic de prima sesiune. Bănuiesc că va fi un calvar dar, din câte știu, nu a omorât pe nimeni! Se poate spune că am emoții pentru că simt un amestec ciudat de expectativă entuziastă și teamă de necunoscut.

Doar gandul că îmi voi putea spune studentă este impresionant. Unde s-au dus anii? Acest început de octombrie va trezi în mine melancolia anilor trecuți și cu siguranță mă va întrista puțin. Pe de altă parte însă, welcome studenție!

Cum spuneam, am și o imagine bună despre viața de după 1 octombrie… din câte am auzit viața de student este cel puțin interesantă! Petreceri, oameni noi, idei și mentalități noi… distracție cât cuprinde!

Cert este că anii facultății îmi vor rămâne în memorie pentru restul vieții așa că voi încerca să mă bucur de ei cât mai mult cu putință!

Acum rămâne de văzut ce impact va avea asupra mea primul octombrie din viața studențească!

Mihaela H.

În primul rând aș vrea să îți spun că deși ai putea avea 10 pe linie nu înseamnă că știi totul despre orice, că ești atotcunoscător sau că ești mai deștept decât celălalt de la lângă tine. De asemenea, notele nu reprezintă un predictor 100% că vei reuși în viață sau că vei avea succes.

Cu toate acestea, dorim mereu la un examen să luăm 10, dorim să ne fie recunoscută munca depusă, dorim modest sau disperat să luăm o bursă. Cauza acestei dorințe de a fi un student de nota 10 poate fi puerilă sau matură. Nu sunt aici să judec motivele unei astfel de aspirații ci să ofer o listă, care dacă va fi măcar citită sigur vei învăța ceva din experiența mea.

Acum că începe  facultatea, bobocei sau terminali, nu este niciodată prea târziu să arăți că îți pasă de timpul pe care îl consumi în timpul studiilor. Regretul pe care îl am eu atunci cand am început facultatea este că am crezut tot ce mi-au spus ceilalți fără să trec prin propriul meu filtru de gândire, fără să pun la îndoială informațiile ce veneau la mine vrând, nevrând.

„Este greu la facultate! Nu ești student adevărat dacă nu ai cel puțin o restanță! Chefurile studențești sunt cele mai tari! Fiecare sesiune reprezintă un alt BAC. La facultate nu este ca la liceu! Te duci când vrei și pleci la fel. Fă-ți de cap la început că apoi vine licența!”

Și lista asta poate fi completată constant! Am căzut în această capcană și am crezut aceste cuvinte fără să le pun la îndoială. Iată un set de acțiuni care au fost și sunt probate de mine și au funcționat. Tu nu trebuie să le crezi în totalitate însă încearcă-le o dată și dacă dau rezultate repetă-le la nesfârșit:

• Deși nu se pune prezență la un curs du-te acolo și implică-te. Profesorul va vedea că îți dai interesul și asta nu este în dezavantajul tău. De ce crezi că sunt profesori care dau un punctaj din nota finală pentru prezență? Pentru că în anii anteriori nimeni nu venea. Acum pune-ți problema: dacă m-aș duce la un curs la care nu este obligatorie prezența aș avea mai mult de câștigat sau de pierdut? Experiența: Sunt constant prezentă la cursuri. La început a fost din curiozitate și acum uneori este și din plăcere. Bineînțeles că toată lumea are și cursuri la care dacă s-ar duce ar pierde timpul, însă nu vreau să generalizăm. Am fost surprinsă când la un examen am luat 10 când știam că merit 9. Am aflat ulterior că primisem un punct în plus pentru că nota mea varia între 9 și 10, iar nota finală a fost decisă datorită prezențelor (care nu erau obligatorii) și implicării mele la cursuri.

• Profesorul ți-a dat un portofoliu de făcut și o dată la care să îl predai. De obicei aceste termene de predare sunt la terminarea unui curs, seminar sau chiar la ultima întâlnire. Asta nu înseamnă că noi trebuie să facem aplicația/portofoliul cu 2 zile înainte de predare. Întotdeauna trebuie să te gândești că portofoliul este o metodă prin care tu înțelegi mai bine materia respectivă. Ei bine! Atunci fă-l din timp. Știu că uneori nu poți să faci un portofoliu pentru că trebuie mai întâi să se predea tema respectivă, dar nu aștepta acum să intri în sesiune cu 10 portofolii de făcut… scuze mereu se găsesc pentru a amâna. Trebuie să îți faci portofoliile la timp și să devină o deprindere acest fapt. Experiența: Am fost anunțată că trebuie să fac un portofoliu. La început părea foarte ușor chiar câteva foicele și o carte citită. Următoarea zi am început să îl fac. Am subestimat complet. Erau informații lipsă fără de care nu puteam termina. M-am dus la profesorul titular cu o listă de întrebări și am terminat portofoliul. De fiecare dată când terminam o piesă mă duceam să întreb dacă este ok sau trebuie aprofundată tema mai mult. Trebuie să insiști dacă zice că nu are timp. Toți profesorii au câteva ore pe săptămână în care primesc studenți. Când am ajuns în sesiune aveam toate portofoliile făcute și știam că am 10 pe toate. Și în timp ce îmi făceam portofoliile învățam fără să am intenția de a învăța, iar la cursuri se consolidau informațiile.

• Nu te speria de primele bănci dintr-o sală de facultate. Niciun student nu a fost omorât de profesor pentru că a stat prea aproape. Spun omorât și nu altceva pentru că au ajuns destule povești la urechile mele… și nu vreau să le confirm nici să le infirm. Am observat că multe persoane cum intră pe ușă se duc direct spre ultima bancă deși toate băncile sunt libere..Niciodată nu am înțeles asta. Nu spun să stai în prima bancă dar nici în ultimele bănci. Nu numai că nu înțelegi nimic pentru că  informația până la tine s-ar putea pierde datorită forfotei din clasă, dar sigur nu ajunge întreagă precum a plecat.  Experiența: profesorul deși uneori pare că doar vorbește fără să interacționeze el evaluează procesul de învățare cât și cei implicați. Există o mare probabilitate să memoreze că X stătea mereu în ultima bancă, colțul gălăgioșilor, sau Y stătea în a patra bancă, colțul celor liniștiți. Oare asta contează atunci când va evalua, oare merită 2 ore de butonat un telefon în schimbul a 5 ore de studiu individual ? Eu am un obicei de a sta în a treia bancă, nici aproape, nici departe. S-a întâmplat de mai multe ori să îmi schimb locul. O dată la un curs profesorul mă căuta cu privirea crezând că lipsesc… și eu care credeam că el doar vorbește, vorbește și vorbește acolo în față.

• Citește și iar citește. Nu numai cărți din domeniul tău ci și cărți de autocunoaștere. Trebuie să îți știi stilul de învățare (vizual, auditiv, kinestezic etc. ), de activism, de abordare a problemelor. O dată știute ai două obiective în față: 1- punctele tale slabe trebuie fortificate și 2- profită de punctele tale forte. De asemenea, nu te aștepta ca profesorul să spună totul despre orice. El iți oferă doar o mică parte din întreaga informație. Nu știu dacă ai ales facultatea din plăcere sau că nu ai avut încotro, însă ajută foarte mult curiozitatea în astfel de cazuri. Experiența: o persoană care citește nu numai că își îmbogățește câmpul cultural însă își îmbogățește vocabularul. Nu vorbesc acum de „Povestea mea” sau „Bravo Girl”, ci cărți adevărate scrise de autori adevărați. În urmă cu o săptămână m-am apucat să fac „curat” în calculator, în folder-ele de la facultate. Am găsit un eseu din anul 1 și unul din anul 2. Diferențe existau atât la nivelul semantic cât și ortografic. Nimeni nu se naște învățat ci învață de când se naște. Trebuie doar să vrem!

Bineînțeles că sunt mai multe lucuri care ar contribui la statutul tău de student de nota 10. Poate ar urma partea a doua sau un coleg ar face și el o listă. Cu toate acestea, și eu am încălcat data limită al unui portofoliu, și eu am preferat să dorm buștean în patul meu dimineața când aveam X curs/seminar și mai ales și eu am intrat în febra sesiunii cu toate nefăcute. Dar (nu anulez ceea ce am zis anterior ci ofer un exemplu), când ajung în astfel de situații îmi pun întrebarea: Merită oare tot efortul meu anterior doar ca să mă blochez aici? Și dacă sentimentul de motivație și autoeficacitate nu vine ca și răspuns sun pe cineva să mă motiveze.

Cuvinte pistruiate,
Simona Popa

Ea: – De atâtea ori treci pe lângă mine și te prefaci că nu mă vezi…
El: – De ce presupui tu asta? Îmi place să o iau încetul cu încetul ca să nu stric suspansul.
Ea: – Suspansul de care zici tu este adăugat la cel pe care îl am eu deja! Dacă ai petrece timp cu mine poate ai ști că uneori sunt romantică dar și realistă, amuzantă dar și serioasă, misterioasă, pragmatică, fantas…
El: – Șșșșș…Gata… Știu că ai fost, ești și vei fi iubită mereu. Acum lasă-mă să ies cu prietenii mei.
Ea: – Și tu mereu ai scuza asta! Să ieși cu prietenii tăi, să te uiți la televizor, să lucrezi la nu-știu-ce proiect. Ești ipocrit să știi. Tuturor le spui că iți place să petreci timp cu mine și cu prietenele mele, că iți place compania noastră, că ai învățat multe de la noi.. Dar nu sunt decât vorbe. În fața mea te dai drept „ocupat” și cu prietenii tăi te dai drept iubitor față de mine.
El: – Știu că te simți abandonată și uitată, însă eu am nevoie de timp…
Ea: – De ce nu vrei să mă atingi așa cum mi-ai promis odată?
El: – Și până la urmă cine te crezi tu să îmi reproșezi atâtea fapte?
Ea: – Da știu…sunt doar o carte…
Uitată demult într-un dulap cu două sertare;
Ce ironie că mulți mă cred nemuritoare!

Tu de partea cui ești? Ea- o carte sau El- un om care poate fi tatăl, mama, sora, fratele, prietenul oricui. Până la urmă El poți fi chiar tu. De câte ori nu am luat o carte cu intenția de a o citi dar sfârșind undeva pe o noptieră zile, săptămâni chiar și luni de zile. Ne amăgim constant că vom citi imediat când vom avea timp însă momentul respectiv niciodată nu vine.

Am dat glas azi unei cărți deorece mă simt nevoită să o fac. Hobby-ul pe care îl am eu… toată lumea îl are: cititul. Să mă pierd în lumea unei cărți este o altă viață pe care o trăiesc. Este adevărat că mereu tindem să fim ocupați de la cele mai semnificative lucruri până la cele mai neimportante. Până la urmă timpul este un fapt relativ, ceea ce se aplică și în cadrul cititului.

Atunci când ne place o carte foarte mult (subiectul abordat, acțiunea, personajele) timpul zboară pe lângă noi în momentul în care citim, însă când suntem obligați să citim un suport de curs, notițele de la facultate sau orice altceva timpul ne este dușman…trece lent și dureros.

Află ce teme îți sunt pe plac sau ce stil narativ preferi atunci când citești (la persoana I precum un mic jurnal, sau la persoana a III-a precum un spectator?). Vrei să râzi, să fii uimit, șocat sau să înveți, întotdeauna este o carte care să îți răspundă la cerințele pe care le ai. Tu trebuie doar să te întrebi: Ce pierd dacă citesc o carte?

Zâmbet parfumat,
Simona Popa