Ţi-ai dorit vreodată să pleci într-o altă ţară? Cum îţi sună atunci un stagiu internaţional de practică? Mă numesc Andreea şi vă scriu cu drag din India. Călătoria mea aici a fost posibilă prin stagiul de practică voluntară oferit de AIESEC Braşov. Iată deci, începutul aventurii mele:
Primul zbor
Mărturisesc că, fiind prima mea călătorie peste hotare, am avut emoţii şi pe bună dreptate. Decolarea a fost tot pe atât de plină de adrenalină, pe atât de emoţionantă, dar nu îmi puteam abţine fericirea care probabil mi se citea pe faţă – Puţină grijă dacă este primul vostru zbor, poate fi copleşitor. Dezamăgirea mea a fost locul de la margine, eu dorindu-mi cumplit să imortalizez România din aer.
Mic sfat: Rezervarea unui bilet de avion este mai ieftină online, asta dacă ai un card de credit.Un bilet spre India costă între 600 şi 900 euro. Dacă rezervi din timp pui nişte bani deoparte.
Vă doresc aşteptare… plăcută!
Zborul meu a presupus o escală de aproape 6 ore în Istanbul. Odată ajunsă acolo m-am îndreptat spre biroul de tranzit aşa cum mi-a reccomandat un copasager indian. Aşteptarea agonizantă în faţa biroului de tranzit, prânzul luat împreună cu acesta şi discuţiile care decurgeau fără probleme mi-au făcut aşteptarea mai puţin dureroasă şi mi-au câştigat un prieten.
Mic sfat: Pentru escalele internaţionale mai lungi de 5 ore pasagerii primesc „cupoane” de mâncare. Întrebaţi la biroul de tranzit!
Încă un zbor, încă un prieten
Zborul spre Mumbai s-a dovedit mai lipsit de surprize neplăcute: echipajul a fost amabil, mâncarea bună şi compania plăcută. Ironic este faptul că acest domn, tot indian, a fost „eroul” meu pe aeroportul internaţional al Mumbai, eu neputând să îmi schimb banii în rupii şi neştiind cum să ajung la aeroportul zborurilor domestice unde un prieten localnic urma să aterizeze.
Mic sfat: Presupun că vi s-a urât să vi se spună să nu aveţi încredere în străini, nu? De fapt vreau să vă încurajez să luaţi valută cu voi – euro sau dolari, nu rupii e mai complicat – pentru că veţi găsi greu puncte de exchange pentru Leu şi nu vor fi avantajoase.
Încă un mic sfat: Taxiurile prepaid de la aeroport (deşi stai la o coardă infernală ca să plăteşti pentru ele sunt de 10 ori mai ieftine decât taxiurile normale).
Aţi ajuns la destinaţie!
Daaaaaaaaa! Bangalore este supranumit „Oraşul Grădină” şi dintr-un motiv întemeiat. Oraşul pare să fi răsărit din pădure pentru că nu o să vedeţi nici măcar o alee neînverzită. Parcuri, copaci, palmieri, grădini împânzesc oraşul fără să îl sufoce.
Spre deosebire de Mumbai, unde raportul „om bogat, om sărac” este şocant şi îl vezi la tot pasul, Bangalore îţi mai scutură puţin din şoc şi îţi dă răgaz să te adaptezi. Nu este un mare punct turistic istoric vorbind, deşi are legende frumoase, dar este un oraş dezvoltat unde se pune mare accent pe ştiinţe. Există muzee ştiinţifice, Grădina Botanică LalBagh, arhitecturi impresionante şi este paradisul IT şi al facultăţilor de inginerie de tot felul.
Semnele de trafic, semafoarele, regulile nu au mare importanţă. Traficul aici se bazează pe limbajul corpului. Şoferi mai interesaţi de cum conduc vecinii lor nu veţi găsi nicăieri. În afară de mijloace de transport, străzile găzduiesc vaci rătăcite şi câini vagabonzi.
Majoritatea oamenilor se arată prietenoşi, în special dacă eşti străin şi de aceea trebuie să fii şi precaut.
Când porneşti într-o astfel de călătorie într-o ţară precum India încerci să te pregăteşti din toate punctele de vedere. Te documentezi cu nasul in Google, întrebi în jur şi apoi încerci să îţi ştergi memoria sperând ca toate aşteptările tale să nu fie greşite, înşelate sau să îţi creeze prejudecăţi. Şi cu toate acestea te izbeşte din plin pentru că încercând să înţelegi cultura uiţi de fapt că aceasta a fost creată de oameni şi tot ei pot alege să renunţe la ea. Ceea ce tu trebuie de fapt să faci este interacţionezi cu ei, iar „gustul” culturii nu va întârzia să apară.
Nu te poţi pregăti niciodată îndeajuns pentru experienţa oferită de o călătorie într-o ţară precum India!
Promit să revin cu detalii în curând,
Andreea Făniţă
